Antonescu aţipise cu un picior în poala lui Ghişe, care insistase să-i maseze bătăturile provocate de drumurile până la baie şi înapoi. Ghişe adormise şi el din cauza întunericului ce se lăsase când încruntase sprâncenele, concentrat pe talpa roză a şefului său de partid.

Alunecară în lumea viselor şi ca două suflete îngemănate, visele lor se întrepătrunseră… Se făcea că Antonescu declarase război Siriei. Crin închiriase o uniformă de general de la Teatrul Naţional, îşi atârnase cuţitul de pâine la şold, bâta de baseball pe care o avea de pe vremea când era profesor şi mai adormea prin şanţuri, foarte utilă ca să se apere de câini şi alţi beţivani cu pretenţii teritoriale la bucata lui de povârniş, se vopsise pe faţă cu cremă de ghete ca Rambo şi se instalase într-un tranşeu în care era înfiptă o pancartă pe care scria Linia 1.

Ghişe optase pentru o uniformă de samurai pe care o ciordise de la studiourile Buftea, sau cel puţin aşa credea el. În realitate, era un kimono de gheieşă peste care trăsese grăbit un tricou pe care scria "Anto goes to war", îşi vopsise şi el faţa cu ce mai rămăsese în cutia cu cremă de ghete, îşi ciufulise sprâncenele ca să arate cât mai furios şi se trânti cu tumbe şi flick flackuri lângă camaradul său în tranşeea Linia 1.

Respinseră câteva atacuri siriene, Ghişe oprind gloanţele cu părul de pe piept în care acestea se încâlceau şi-şi pierdeau orice efect, iar Antonescu pară câteva mortiere cu bâta de baseball până când căzu răpus de un pui de somn. "Şefu, scoală, ce naiba… dormi şi-n somn ?" îl zgâlţâi nervos Ghişe, cu un curaj pe care nici măcar el nu-l bănuise. "Hai, scoală că te văd americanii şi degeaba te-ai chinuit mata să te dai bine pe lângă ei, se duce naibii vizita planificată în SUA !" Antonescu făcu un efort inuman şi-şi propti pleoapele cu câte-un tub gol de cartuş, continuând să pareze mort