În offline-ul de business - acasă, în timpul liber - părinţii întâmpină provocări, unele diferite de cele ale generaţiilor anterioare în ceea ce priveşte viaţa socială şi emoţională a copiilor lor. De aceste noi sau vechi „puncte nevralgice” se ocupă psihologi, alţi specialişti şi studii care pot oferi multe căi de rezolvare, aşa cum am aflat de la Otilia Mantelers, practician pasionat de psihologia relaţiei părinte - copil.
În offline-ul de business - acasă, în timpul liber - părinţii întâmpină provocări, unele diferite de cele ale generaţiilor anterioare în ceea ce priveşte viaţa socială şi emoţională a copiilor lor. De aceste noi sau vechi „puncte nevralgice” se ocupă psihologi, alţi specialişti şi studii care pot oferi multe căi de rezolvare, aşa cum am aflat de la Otilia Mantelers, practician pasionat de psihologia relaţiei părinte - copil.
Punctul de plecare a acestui articol a fost faptul că anumiţi părinţi, manageri cu responsabilităţi crescute sau oameni acaparaţi de viaţa de la birou sunt din ce în ce mai preocupaţi să lupte cu dificultăţile apărute în relaţia părinte - copil, dificultăţi determinate de lipsa timpului petrecut cu familia, de neînţelegerea psihologiei copilului. Au nevoie şi caută un ghid.
În minte aveam şi articolul lui Peter Bregman, publicat în Harvard Business Review - „Why parents make great managers” - o situaţie ideală. Dar astăzi, managerii buni uneori nu mai au destulă răbdare acasă, ca părinţi. Sau uită că un copil nu poate performa sau recţiona ca un adult. Titlul şi articolul acela le-aş reformula: „Nowadays managers are not always able to be great parents”.
Este ceea ce a observat şi Otilia Mantelers, mamă a trei copii superbi - un manager experimentat în domeniul financiar care a fost „deturnată” la un moment dat, iremediabil, către psihologie. Mai întâi, a aflat de ideile Alethei Solter, odată cu
