- E singurul preot ortodox din România care e cetăţean maghiar, născut şi crescut în Ungaria. Are o parohie formată din zece români, răspândiţi în două sate cu populaţie maghiară, din judeţul Mureş. A învăţat limba noastră abia în adolescenţă, citind Patericul Românesc al părintelui Ioanichie Bălan şi s-a convertit la ortodoxie după ani de căutări -
O iarnă specială
Îşi aduce bine aminte, era iarnă. Plecaseră spre Budapesta, ca să ajungă la slujbă, fără să le pese nici de frig şi nici de distanţă. Aveau să participe la liturghia ortodoxă, la catedrală. O aşteptau de multă vreme, fără să ştie exact de ce. Era o căutare nelămurită, ca orice căutare a adolescenţei. Ca atunci când urmează să te îndrăgosteşti. Nu ai cunoscut pe nimeni, nu ai în minte nicio figură, şi totuşi, sufletul ţi-e plin de aşteptare... E şi aici o taină şi o luptă. Una pe care o dădeau şi cei câţiva adolescenţi care străbăteau zgribuliţi Budapesta, căutând singura catedrală ortodoxă din oraş.
Dintre toţi slujitorii, îşi aduce aminte de un diacon bătrân, cu barba lungă şi albă. Deşi acesta nu-i cunoştea, părea că ştie totuşi despre ei, despre căutarea lor aprinsă, despre pelerinajul până în capitala Ungariei, pentru a cunoaşte ortodoxia. A venit spre ei cădelniţând, iar zâmbetul cu care i-a învăluit a fost ca o primire călduroasă. Nu s-a întrerupt din slujire, nu le-a adresat niciun cuvânt. Doar un surâs, cât o îmbrăţişare. Atunci, Robert Lukacs a ştiut că anii de frământări luaseră sfârşit. Găsise. Şi, pe măsură ce liturghia înainta, icoanele, oamenii, glasurile care psalmodiau aveau să se contopească într-o mare de bucurie.
"Ştiţi cum m-am simţit în Catedrala Ortodoxă din Budapesta? Ca acei soli trimişi de cneazul Vladimir în Constantinopol, care au participat la slujba liturghiei în catedrala Sfânta Sofia. Când s-au întors în Rusia, ei au spus că nu
