13 septembrie 2013 22:40
3 vizualizari
A-A+ Aşa cum ne-am obişnuit, cu o „decalare” generată de lansarea cărţii doamnei Elena Miron (carte ce o voi prezenta data viitoare, pentru că, repet, eu întâi citesc, apoi prezint, contrar obiceiului sibian împământenit de ceva timp), am „pus mâna” pe „Rapsodia” de august anul curent, revista Cenaclului „George Topîrceanu” de pe lângă Cercul Militar din Sibiu. „Front cover”-ul e cu Cibinul. Plus ceva sălcii, despre care îmi amintesc că în urmă cu ceva ani, DPC-ul le-a chelit complet, pentru că peisajul trebuia să arate prost. Sălciile şi-au revenit. Restul nu. Editorialul lui Ioan Gligor Stopiţa, „Marta Miclescu, scriitoarea ce legitimează formidabila frumuseţe a spiritului” ne vorbeşte, indirect, că, graţie numitei doamne SCRIITOR (adică nu „scriitoare” c[ m[ zgârie pe urechi, la fel ca „directoare” ori „inspectoare”, la Breaza-Prahova se face cultură şi cu sibieni. Deci e OK. O recuperare mai mult decât interesantă o avem de la Mircea N. Rusu din New York, în „Corespondenţă memorandistă: Septimiu Albini către G. Bogdan Duică”. Din care reiese că tribuniştii vechi aveau, în materie de cultură, aceleaşi „provocări” cu tribuniştii cei noi, adică noi. „Mărul” de Ştefan Vişan, e o poveste simpatică, sensibil-lirică-epică, tipică stilului autorului. O mărturisire sensibilă o avem de la Aurel Domide-Şănţanu, în „De ce nu uit”, după care urmează „Vecinii” de Vasile Spiridon, o povestire tristă, despre doi bătrâni neputincioşi care, graţie neputinţei lor, au cam distrus şi viaţa fiicei lor. Păcat, cu îngrijire medicală la un cămin-spital, nu ar fi fost probleme, dar psihologia valahului e că „azil” e un fel de bulău sanitar unde zace părăsit în aşteptarea morţii, nu un loc unde îngrijirea medicală e „la botul calului”, ca şi supravegherea permanentă. „Leacuri, descântece, vrăji” este un extras din „Mai de mult, când e
