Sunt autori care scriu puţin şi autori care scriu mult. Nu există autori care nu scriu deloc. Încântat de acest început inteligent, nu? (se ştie că prima frază e cea mai grea), am toate motivele să cred că flerul nu m-a înşelat nici atunci când am ales pentru cronica de azi un roman de Şerban Traian (vezi coperta). Evident, nu-l cunoaşteţi pe autor. Dar vă asigur că va fi o plăcere. Acestea (adică acelea de săptămâna trecută) fiind zise, ca păreri de cititor, să trecem la citate, ca fapte de autor. Convins că veţi râde din proprie iniţiativă la fiecare inepţie, mi-am permis totuşi nişte adnotări (între paranteze, desigur). Lectură plăcută!

„Pe 26 ianuarie 1918 vedea lumina zilei în familia Ceauşescu încă un băiat, Nicolae. Tatăl lui nu ştiu unde era la acea oră: pe ogor, la cârciuma din sat sau la război”. (În ianuarie, pe ogor? La război, nici atât! Deci?!)

„De cum s-a născut, Nicolae a început să ţipe, să dea din mâini şi să împingă cu picioarele pe frate-său să-l dea jos, jos de pe laviţă.” (Foarte, foarte precoce!)

„Când a deschis ochii l-a văzut pe frate-său pe jos, pe maică-sa pe sus şi totul atât de simplu şi atâta sărăcie… încât a preferat să tacă şi să adoarmă repede, ca să crească.” (Superb talmeş – balmeş!)

„Mama… s-a străduit să-i facă mari pe toţi cu lobodă, salată, mămăligă, dude şi cartofi. Pe Nicolae l-a făcut cel mai mare.” (O fi de la dude.)

„În satul Scorniceşti exista primar şi acesta a semnat actul de naştere al lui Nicolae ca să ştim că aici s-a născut unul dintre cei mai valoroşi români din perioada comunistă (1946 – 2006) şi de când există viaţă pe aceste meleaguri.” (Din paleozoic, mai de demult?!)

„Tatăl, ocupat cu ogorul, cu cârciuma şi cu băutura, a crezut că mai are un băiat cu numele Nicolae pentru că mai avea doi băieţi cu numele Ion şi a ezitat iniţial în numirea lui Nicolae.” (Probabil e de la ogor;