Valea Arieșului încă nu s-a colorat. Pe ici, pe colo, a apărut galbenul, un pic de brun și de roșiatic. Frenezia cromatică mai are de așteptat însă vreo două săptămâni. Nu am însă timp de peisaje. Sunt în contratimp. E trecut de unu și jumătate când intru în Câmpeni. Iar la două, după cum anunța mobilizarea de pe Facebook, trebuie să înceapă protestul. Găsesc cu greu un loc de parcare, în spatele pieței. ”E târg?”, întreabă Emil, un prieten, student la ”sociologie” și fotograf în timpul liber, care a venit cu mine, de la Cluj. ”Nu cred”, îi răspund, dar gândul îmi zboară în altă parte: ”unde e protestul?”. Îmi zic că cei de la Poliție ar trebui să știe. În fața secției, un agent mă privește nedumerit: ”Protest la Câmpeni? … e la Roșia, pro și contra… aici nu e nimic”. Îi spun că s-a anunțat pe Facebook. Ridică din umeri. Intru în secție. Îmi răspunde alt polițist: ”Protestul e mâine”. ”Mâine? Păi pe Facebook s-a anunțat că astăzi”. ”Nu, mâine e”, îmi răspunde, sigur pe el, polițistul.
Ar mai fi mai puțin de zece minute până la ora două. Primăria e la o stradă de Poliție. Mă îndrept într-acolo. Niște muncitori lucrează la piață. Lumea se plimbă liniștită. Încep să mă întreb, dacă nu cumva, polițistul avea dreptate. Ori că Facebook-ul nu e, totuși, de ajutor la Câmpeni. Îl sun pe unul dintre patronii unei fabrici de mobilă. Nu-mi răspunde. Îmi răspunde altul, Doru Moraru. E la Cluj, la spital, tocmai a suferit o operație. Încerc la părintele Arpi (Palfi Arpad, preotul de la Biserica Unitariană din Roșia Montană, care locuiește în Câmpeni). Nu-mi răspunde…
”A venit momentul!”
”Domnul Mihai, bine ați venit!”. Îl privesc nedumerit pe cel care îmi întinde mâna. ”Nu mai țineți minte?”. Trebuie să recunosc că nu. ”Am fost anul trecut, împreună, la București”. Îmi amintesc, e din Bucium (de peste deal de Roșia Montană, unde RMGC are, de asemenea, licență d
