După ce am văzut filmul “Blue Jasmine”, am o dilemă nouă: într-o eventuală viaţă viitoare, ce-aş vrea să fiu - Woody Allen sau Cate Blanchett? Accept orice argument pro/contra.
Woody Allen e mic, urât, cu ochelari şi părul vâlvoi, vorbeşte mult şi repede, e un fel de clovn trist. Are un fiu genial, care nu vrea să-l recunoască drept tată, şi o nevastă de-o seamă cu fiul. Face câte un film în fiecare an, începând cu 1966. Scrie scenariul, face regia şi joacă în multe dintre ele. Are 14 nominalizări la Oscar pentru scenariu original şi a câştigat trei statuete ca scenarist şi una ca regizor, pentru “Annie Hall” din 1977.
Cate Blanchett e înaltă, blondă, cu ochi albaştri, are postura unei regine şi poate să joace orice rol. Are o familie echilibrată şi durabilă. Are patru nominalizări la Oscar şi o statuetă câştigată pentru rolul din “Aviator”.
Cei doi s-au intersectat în “Blue Jasmine”, care este un concert pentru Maestru şi Soprană. Woody Allen a scris şi regizat această poveste în relaţie directă cu Cate Blanchett.
După un îndelungat periplu european, “Scoop”- Marea Britanie, “Vicky Cristina Barcelona” - Spania, “Midnight in Paris” - Franţa, “To Rome with Love” - Italia, Woody Allen are acum o nouă poveste americănească.
Eleganta Jasmine vine din New York la San Francisco, singură şi falită, să stea la sora ei, Ginger (Sally Hawkins). Cele două surori nu seamănă în nicio privinţă. Jasmine e rasată şi nevrotică, Ginger este mică, brunetă şi jovială. Amândouă au fost crescute de o familie adoptivă, iar Jasmine a fost răsfăţata părinţilor, pentru că “are gene bune”, aşa cum spune Ginger. În vremea aceea, Jasmine se numea Janette, nume pe care l-a schimbat după căsătoria cu un om de afaceri prosper (Alec Baldwin). Numele i s-a părut trivial pentru imaginea ei de femeie elegantă, aşa cum i s-a părut trivial orice amestec în afacerile s
