- La începutul toamnei, ating maturitatea o categorie cu totul aparte de ierburi de leac: cele care produc seminţele aromatice. Fie că vorbim de anason, de fenicul, de coriandru sau de chimen, seminţele foarte parfumate, aflate la limita dintre condimente şi plante medicinale, fac minuni pentru însănătoşirea sistemului digestiv şi nu numai. În cele ce urmează vom cunoaşte una dintre aceste seminţe, care este fără doar şi poate cea mai activă din punct de vedere terapeutic: anasonul -

Este o plantă care creşte spontan, în tot bazinul Mării Mediterane, ajungând până în zona sudică a ţării noastre. Istoria folosirii semin­ţelor aromate ale anasonului începe încă de acum 5000 de ani şi este foarte dificil de stabilit care este civilizaţia care a "domesticit" pentru prima oară anasonul. Unii cer­ce­tători consideră că anasonul este originar din Egiptul Antic, alţii îl atribuie Greciei sau chiar Persiei (actualul terito­riu al Iranului). Cert este că în toate aceste civili­zaţii, seminţele aromatice ale anasonului au fost consi­de­rate medicament pentru trup, dar şi pentru suflet. Pliniu cel Tânăr, unul dintre învăţaţii an­ti­chităţii, spu­nea despre anason că "înve­seleşte şi ini­ma cea mai tristă, redând totodată pofta de viaţă". La rândul său, me­dicul militar roman Dioscoride consi­dera anasonul drept un adevărat antidot pentru otrăvuri, dar şi contra bolilor di­gestive produse de hrana alterată. Un mi­le­niu mai târziu, în Evul Mediu, celebra călugăriţă vin­de­că­toare Hildegard van Bingen spu­nea des­pre anason: "Oricum ar fi consumat, rece, în seminţe, sau sub formă de ceai, el înveseleşte omul şi îi aduce o căldură plăcută (activează cir­culaţia), o transpi­raţie fără miros şi o digestie bună. Căci cine mă­nâncă în fiecare zi pe stomacul gol anason proas­păt micşorează flegma rea sau putreziciunea din mă­runta­iele lui şi alungă mirosul greu al ră­suflă