Dimensiunea scandalului legat de posibila exploatarea a zacamintelor de aur, argint si alte minerale pretioase este de notorietate si reprezinta, alaturi de controversele pe tema eutanasierii cainilor fara stapan, cel mai dezbatut subiect in societatea romaneasca. Parerile sunt ca de obicei impartite si ambele tabere isi sustin cu patima punctul de vedere, ceea ce, pana la un punct, poate fi demn de admirat!

De ce spun ca doar pana la un anumit punct? Pentru ca orice dezbatere trebuie sa depaseasca la un moment dat pragul emotional si sa se bazeze pe elemente logice, tehnice, rationale, pe care ambele parti sa le accepte.

Stim ca s-a decis infiintarea unei comisii speciale parlamentare, care sa verifice toate elementele si care sa ajunga la o concluzie pe care sa o prezinte plenului Legislativului, care la randul sau sa ia o decizie in cunostinta de cauza.

Au fost deja voci care au comentat ca parlamentarii din acea comisie speciala nu au cunostintele necesare pentru a putea analiza astfel de informatii si ca doar guvernul ar fi putut face asta. Total gresit pentru ca nici ministrii, sau secretarii de stat nu pot fi si chiar nu sunt specialisti in metode de exploatare a unui zacamant de aur. Si ei, ca si parlamentarii pot si cu siguranta vor atrage in comisia de analiza specialisti in domeniu, care se pricep sa le ofere politicienilor datele necesare ca acestia sa poata ajunge la o concluzie.

Indiferent care vor fi rezultatele pe care le va prezenta comisia parlamentara speciala, acestea vor fi cu siguranta contestate de catre tabara care nu va primi satisfactie! Si acest lucru mi se poate parea normal, existand ca intotdeauna la romani suspiciunea ca rezultatele au fost masluite in favoarea uneia dintre parti. Si atunci ce-am putea face ca sa putem trece peste toate aceste inconveniente?

In primul rand ar trebui sa identificam doi