Numărul analfabeţilor a crescut proporţional cu cel al multimilionarilor pentru că aceste bazine electorale se alimentează reciproc pe principiul vaselor comunicate.

Neştiută, îngropată între ştirile de zi cu zi, moloz şi amenzile direcţiilor de sănătate publică, şcoala dă lacătele jos de pe uşi. Îşi duce existenţa în aceleaşi clădiri, cu aceleaşi programe şcolare, manuale şi profesori, pentru că, se spune, nu sunt bani de mai bine. Poate că nu bani de mai bine ar trebui, ci bani pentru altfel de şcoală.

Oricum, şcoala tradiţională, se spune, a devenit inadecvată. Copiii învaţă tot ce le trebuie din filmele de animaţie, de aceea, de multe ori, cresc şi se comportă ca nişte personaje bidimensionale de celuloid. Când vorbesc, se aud voci din burta televizoarelor. Elevii de gimnaziu au gusturi mai sofisticate: pentru a le creşte cota de popularitate şi ratingul, eroii tradiţionali din cărţile de şcoală ar trebui să participe, măcar o dată pe zi, la emisiunile de divertisment sau la reality show-uri. Eroii liceenilor trebuie să devalizeze o bancă, să fie personaje de joc pe calculator sau să toace la păcănele (ce-or fi alea?) o avere colosală pentru că e „cool”. Să schimbe guverne şi echipe de fotbal. Ăsta da, model de viaţă! Să-şi buşească limuzinele în centrul vechi al capitalei sau să fie condamnaţi cu suspendare în cazul unor accidente cu multiple victime. Exonerarea de pedeapsă este semnul status-ului social special. Toţi vor să devină imuni la responsabilităţi. Să le paseze în cârca subalternilor. Cu toţii aspiră să ajungă în locul unde legea penală este o revistă de benzi desenate.

Numărul analfabeţilor a crescut proporţional cu cel al multimilionarilor pentru că aceste bazine electorale se alimentează reciproc pe principiul vaselor comunicate. Pentru proiectele de viaţă ale multora, şcoala a ajuns inutilă, ridicolă. Cine invoc