Greu de prins in vorbe Scaletchi. Tot timpul putin incruntat sau cel putin sever. Cand se destinde sau rade totul dureaza mai putin decat te astepti. O ancora grea ii cenzureaza veselia. Ochii albastrii care se incalzisera putin pacalindu-te ca v-ati imprietenit isi reiau imediat cercetarea rece, un joc atent-absent. Neasteptat ii scapara dinauntru arsura plina de umor. Sursa imagine: vrn.ro

De jur-imprejur oamenii, gratiile si obiectele se prabusesc in hohote de ras lung si pofticios. Cand rasul este in toi el e intors deja spre alte ganduri din interior incheind sarja cu aceleasi sunete joase. Foarte joase: „he-he”.

– Ce mare smecherie puscaria? Se tot miorlaie „fetitele” astea intruna. Nu citesc macar un ziar… Niste „fetite” batrane, batrane, care traiesc aici mai bine ca afara… „Fetitele” sunt vlajgani cat casa, unii foarte bronzati, cu un cap mai inalti ca el, care trag cu ultima suflare de fiare. Isi umfla continuu muschii pe care si-i arata concentrati unii altora cautand aerul ca pestii pe mal.

Scrie intruna,, zi de vara pana-n seara. Ziua, toamna, iarna scrie iara. Scrie cu furie despre „fostul presedinte Basescu Traian. Un hot mai rau decat toti hotii din puscaria asta”. Ii dedica „ticalosului” o serie de eseuri ca sa nu uite nici „fostul presedinte Basescu Traian” nici romanii ca nu trebuia sa se intalneasca.

Scrie meticulos, zilnic si o proza – fluviu despre viata lui: „ detinutul politic Florentin Scaletchi bagat de doua ori miseleste la puscarie – o data de securistul comunist Ceausescu care m-a condamnat la moarte si a doua oara de securistul comunist vopsit Basescu Traian, fost presedinte ramas inca la Cotroceni prin frauda. Amandoi m-au bagat la puscarie cu un telefon. Doar ca Basescu turbeaza ca n-a putut sa ma condamne si la moarte. Inca!” Scrie cu usurinta comandantului de nava obligat sa-si noteze programul zilnic. Jurnal