de Ana Maria MĂTUŞOIU
13 septembrie 2013 22:26
0 vizualizari
A-A+
Credinţa în Dumnezeu, ambiţia şi sportul. Cele trei merg mână în mână atunci când îţi doreşti ca tot ceea ce faci să iasă bine, aşa cum îşi propune Adelina Morariu. A îndrăgit sportul dintotdeauna, l–a practicat de mic copil, dar apoi, când a trebuit să–şi ia viaţa în propriile mâini, şi–a ocupat timpul cu altele. Existenţa i–a luat, însă, o întorsătură de 180 de grade după ce a trecut de la postul de bibliotecară la cel de instructor autorizat de fitness.
Sunt pasiuni care se formează în timp, dar sunt unele cu care te naşti. Iar acestea sunt cele care te fac să preiei frâiele şi să-ţi duci visul până la capăt. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Adelinei, care spune că: "nu cred că aş putea defini un moment exact de când am pasiunea pentru sport. Cred că m-am născut cu asta".
"Ora de educaţie fizică, cea mai frumoasă"
A fost o fire sportivă totdeauna, iar dacă pentru unii elevi orele de educaţie fizică erau un chin, Adelina îşi aminteşte că pentru ea erau cele mai frumoase. S-a născut la câţiva kilometri de Sibiu, în Tălmaciu, dar asta n-a împiedicat-o să facă naveta la Sibiu ori de câte ori avea antrenament la handbal. Ca orice copil, n-a dus lipsă de activităţi, dar mereu a văzut strălucire în sport. Primul contact cu el l-a avut pe când număra 11 primăveri, atunci când părinţii au înscris-o la handbal la C. S. S. Sibiu. A renunţat să-l mai practice când a mers la liceu, iar după ce l-a terminat şi pe acesta a trebuit să se angajeze. Şi-a ales un domeniu total diferit de cel al sportului, aşa că a decis să lucreze cu copiii, fiind bibliotecară la un liceu din Tălmaciu. Iar mediul în care şi-a desfăşurat activitatea i-a fost drag, rămânând zece ani acolo. Asta n-a făcut-o nicidecum să renunţe la sport. "În timpul ăsta, pe ultimii doi - trei ani
