Din "provincie" la "oraş"
- Într-o meserie practicată majoritar de bărbaţi, reportajul tv, te-ai instalat în frunte fără nicio dificultate. O performanţă dublată de faptul că munca ta nu era legată de vreo televiziune bucureşteană, ci de un post din Râmnicu Vâlcea... Provincia bătea Capitala. Din păcate, misterul ăsta s-a spulberat. Deşi declarai că vei rămâne fidelă pe veci urbei tale olteneşti, ai venit cu arme şi cu bagaje în Bucureşti. De ce?
- E trist ce îţi spun, dar în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat radical. Televiziunea Etalon aproape că nu mai există. A fost vândută şi tot ceea ce însemna producţie de televiziune a murit. În momentul în care am simţit că situaţia se îndrepta către acest final tragic, mi-am dat seama că trebuia să iau o decizie, deci să mă mut şi, din punctul meu de vedere, cea mai bună alegere a reprezentat-o TVR-ul. Judecând în funcţie de structura mea profesională şi umană, aceasta a fost cea mai nimerită destinaţie. Iar în clipa în care am venit aici, mi-am dat seama că nu am ales greşit. Atunci am avut o revelaţie: colaboram deja de mai mulţi ani cu TVR-ul, dar abia când m-am "instalat" aici am realizat că în această instituţie omul învaţă, realmente, să dea bună ziua.
- Cum adică?
- În TVR oamenii se salută, nu uită să-ţi dea bună ziua, chiar dacă nu te cunosc prea bine. Te observă, te bagă în seamă, te simţi acceptat. TVR-ul e un fel de sat mai mare, în care toată lumea se cunoaşte şi, din această pricină, şi abordările sunt mai lesnicioase. Mai mult, gândeşte-te ce extraordinar este să te întâlneşti pe hol cu istoria televiziunii! De pildă, eu am montat alături de doamna Lucia Hossu Longin, m-am întâlnit de foarte multe ori cu vocea Teleenciclopediei, doamna Cornelia Rădulescu... TVR-ul a fost dintotdeauna un loc în care persoanele care reprezintă elitele cultura
