Simţim nevoia să repetăm iar şi iar crezul lui Enescu „muzica porneşte de la inimă şi se adresează inimilor.” Şi iată că acest crez se materializează postum şi în actuala ediţie a Festivalului.

Cei peste 3000 de sacerdoţi ai muzicii, cum îmi place să-i numesc, de pe toate meridianele, oficiază cu vrednicie pentru miile de spectatori de toate vârstele şi categoriile sociale, care se închină cucernic în faţa podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinşii artişti cu har ai momentului, veniţi din întreaga lume, îşi încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida unor turbulenţe sociale colaterale privind ba Roşia Montană, ba câinii vagabonzi sau eşecul meciului de fotbal cu Turcia. Toate fac parte din viaţă, dar parcă muzicii trebuie să-i acordăm permanent atenţia cuvenită, întrucât ne înalţă deasupra prozaicelor preocupări şi ne oferă admiraţia unei lumi întregi.

Pentru a intra în nota spirituală adecvată, nu pot să ocolesc consideraţiile lui Lawrence Dutton, inserate în programul cvartetului Voces, o excelentă prezenţă la Ateneul Român: „Bach a creat o muzică ce îi apropie pe oameni de Dumnezeu..., ne face pe toţi să ne fie dor de ceva grandios, ceva spiritual”.

Putem trece cu mândrie şi sinceritate la consemnarea câtorva aspecte privind prezenţele ieşene la această înaltă sărbătoare românească a muzicii. Valoroşii colegi din Orchestra Filarmonicii „Moldova” s-au bucurat de onoarea de a reprezenta din nou Iaşul şi la actuala ediţie. Şi de data aceasta le-a fost pus la încercare profesionalismului, test trecut cu succes. Este locul să consemnăm faptul că Festivalul Enescu nu este o competiţie unde se stabilesc ierarhii valorice. Toţi invitaţii sunt deja recunoscuţi ca artişti valoroşi şi li se deschide şansa participării. Valoare