Trăim momente dramatice. Guvernul USL derobează de la obligaţia de a gestiona afacerea Roşia Montană punând-o în braţele Parlamentului. Parlamentarii vor da un vot în perfectă necunoştinţă de cauză, căci problemele implicate, de o deosebită complexitate, derivate şi din greşelile guvernărilor anterioare, se cuvenea a fi limpezite la nivel de guvern mai înainte de a se lua o hotărâre finală.
Nu se poate trece peste greşelile din trecut. S-a acordat cu o uşurinţă greu de imaginat licenţa de exploatare a zăcămintelor fără să se cunoască despre ce şi despre cât este vorba, cu alte cuvinte fără ca, în prealabil, să se fi purces la exploatare asta fără să se fi limpezit problemele de protecţie a mediului şi a patrimoniului. S-a permis RMGC să avanseze cheltuieli premergătoare care acum joacă un şantaj asupra deciziei politico-juridice.
Pentru că acum statul este în situaţia de a da sau nu undă verde finală exploatării - dar de data aceasta după ce se cunosc datele problemei - chestiunea este a se şti ce e mai bine de făcut: să ratifice înţelegerea „îmbunătăţită” sau să suporte posibilele consecinţe ale rezoluţiunii ei.
Să zică da? Care ar fi problemele? În 18 ani zăcământul apreciat cel mai bogat de acest gen din Europa ar fi complet secătuit. O valoare imensă. Dacă ar fi exploatat cu mână proprie, acum sau în viitor, beneficiile ar fi în totalitate ale statului român. Aşa, el se împarte.
Se spune că licenţa de exploatare este secretă. Cum adică? Subiect contractual este statul român, respectiv românii. Tocmai ei să nu ştie ce se negociază în numele lor, adică cu cât se aleg? E ca şi cum am fi în situaţia unui raport juridic între persoane fizice sau juridice de drept privat. Să se spună clar cu câte tone de aur, argint şi alte multe metale valoroase sau cu ce procent din ele se va alege statul din totalul celor existente.Să zică nu? Ar putea şi cet
