Există evenimente culturale care developează măsura rătăcirii noastre prin istorie, oferindu-ne, prin comparaţie, imaginea a ceea ce am fi putut deveni, noi, românii, după căderea comunismului.
Pe 7 septembrie 2013, vizita patriarhului rus Kiril la Chişinău – pe care am perceput-o ca pe un afront brutal adus aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova – era concurată de lansarea unei cărţi de excepţie: 1989. Toamna naţiunilor, Polirom 2013. Volumul a apărut în colecţia „Historia” (girată de Mihai Răzvan Ungureanu), în traducerea lui Vasile Moga şi cu o prefaţă de Stejărel Olaru. Lansarea, moderată de Gheorghe Erizanu, a avut loc la Librăria din Centru a Editurii Cartier, sub auspiciile Institutului Polonez din Bucureşti, reprezentat de directorul adjunct, Leszek Biały, şi de Luiza Săvescu – rutinata coordonatoare a numeroase activităţi culturale desfăşurate de IP în Republica Moldova. Celălalt organizator s-a numit Editura Polirom.
A fost un frumos prilej de a ne întâlni cu cei trei autori polonezi: Adam Burakowski, Aleksander Gubrynowicz şi Paweł Ukielski – tineri istorici şi politologi, care şi-au strâns sub aceleaşi coperte studiile consacrate schimbărilor din toamna anului 1989 din Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia, România şi Bulgaria. Volumul prezintă tabloul „pedestru” al evenimentelor din ţările amintite, în succesiunea lor cronologică. Autorii formulează o serie de concluzii şi argumente care ne ajută să înţelegem specificul fiecărui caz aparte, dar şi elementele comune care au stimulat revoluţiile în Est: falimentul economic al comunismului, acordurile de la Helsinki din 1975, reformele lui Gorbaciov şi multe altele.
Vorbind despre afinităţi, aflăm din carte, de pildă, că în toate aceste ţări (mai puţin în Polonia), la o anumită etapă, poliţia politică s-a implicat în impulsionarea mişcărilor de protest, urmând ordinele KGB-ului: Gorbac
