Johanna (71 de ani) şi Johann (80 de ani) Schaas sunt singurii saşi care încă mai trăiesc în satul sibian Richiş, dintre cei aproape 1.300 de dinainte de Al Doilea Război Mondial.

La cinci kilometri de Biertan, una dintre comunele-emblemă ale Sibiului, cu o biserică fortificată

înscrisă în patrimoniul UNESCO şi renumită în toată Europa, se află un sat mic, cu câteva sute de locuitori. Richişul are uliţe înguste, unele neasfaltate, copii desculţi în praful drumului şi ascunde, într-un colţ de sat, o poveste superbă despre dragoste de oameni şi de locuri, despre biserica din suflet şi pământul care te leagă mai mult decât toată bunăstarea din lume, găsită la mii de kilometri distanţă.

Uliţe pline de tancuri nemţeşti

Pe o bancă mică, într-o curte plină de flori şi de amintiri, un bătrân cu ochi senini spune încet, cadenţat, o poveste. Johann Schaas are 80 de ani şi a strâns pe suflet amintiri cum puţini adună într-o viaţă. Pe vremuri, Richişul lui drag, cu casa părintească, pământul şi biserica pe care o iubeşte ca nimeni altul, număra 1.300 de saşi. Acum, au rămas doar doi. În anii în care familiile de saşi au plecat una câte una, el şi soţia lui, Johanna (71 de ani), sunt singurii care s-au încăpăţânat să rămână.

Johann s-a născut în casa în care acum, cu emoţii şi lacrimi în colţul ochilor, îşi spune senin povestea. A făcut şcoala în Richiş din 1940 până în 1947. Anii grei răsar acum printre amintiri de început de lume. „Eu personal am şapte clase elementare la Richiş, din 1940 până în 1947. Am prins perioada de război toată. Am trăit timpul când o companie de tanchişti germani a staţionat la Richiş, oameni foarte tineri, care învăţau să conducă un tanc aici, în Richiş, într-o iarnă, până ne-au stricat toate drumurile, că nu mai puteam să ieşim nici cu căruţa din curte“, povesteşte bătrânul.

Timpu