Louise Weiss (LOW), clădirea de o jumătate de miliard de euro a Parlamentului European de la Strasbourg, e un labirint în care cu greu te descurci fără ajutor.
Structura ca un cilindru, cu un acoperiş parcă neterminat, din cartierul Wacken are o curte interioară în mijlocul căruia se află o sferă verde. Primul filtru, cel de la poartă, este permisiv cu vizitatorii şi mai puţin cu maşinile, însă lucrurile se schimbă atunci când apar protestatari.
Aceştia sunt ţinuţi la intrare, fără excese, însă agenţi înarmaţi sunt pregătiţi să intervină în orice moment. Dacă în curtea interioară este mai uşor să intri, accesul în clădirea LOW este mult mai dificil, deoarece trebuie să prezinţi documente justificative, după care ţi se scanează tot ce ai asupra ta. Ulterior, dacă totul este în ordine, cei de la poartă îţi deschid o uşă cu cartela şi apoi, cu ecusonul la vedere, ai dreptul de a vizita clădirea. Nu orice parte a acesteia, deoarece roşu pe o uşă înseamnă că nu ai ce căuta acolo. Există şi zone restricţionate, supravegheate de personalul de securitate, care verifică ecusoanele.
Un culoar face legătura cu clădirea Winston Churchill, unde se află personalul administrativ, alte imobile fiind Salvador de Madariaga, Pierre Pflimlin. Prin pasajul transparent se pot vedea vaporaşele care circulă pe dedesubtul acestuia. Clădirea Curţii Europene a Drepturilor Omului se observă foarte bine, zona dintre cele două instituţii fiind plină de parcuri şi de locuri de destindere pentru oricine. Chiar pentru câini. Plantele se caţără pe verticală în LOW, până la ultimul etaj, iar lifturile panoramice se mişcă în permanenţă şi în mare viteză, înţesate de parlamentari, vizitatori, jurnalişti sau personal administrativ.
Multe grupuri de elevi sau de persoane cu dizabilităţi vin mereu în vizită, iar în clădire se ţin şi alte activităţi, nu doar cele politice. Când exi
