Prigonită şi încărcată cu ofiţeri KGB în perioada sovietică, Biserica Ortodoxă Rusă şi statul rus au reanimat vechea tradiţie a cezaropapismului din perioada ţaristă, după dispariţia Uniunii Sovietice.
Aceasta a presupus în mod mecanic şi o reinserţie a dimensiunii ortodoxe în ideologia neoimperială a Rusiei, din moment ce Bise¬rica Ortodoxă Rusă a rămas singurul "depozitar", deşi doar canonic, al graniţelor fostului imperiu. Reanimarea proiectelor integraţioniste în spaţiul post-sovietic, articulate în jurul unei Rusii ne-competitive în raport cu lumea euroatlantică sub aspectul dezvoltării materiale, Biserica Ortodoxă Rusă reinventează o altă auto-însuşită doctrină numită modest "Sfânta Rusie" şi ne îndeamnă, în calitate de singur depozitar (autoproclamat) al credinţei adevărate, să alegem mântuirea prin credinţă, ale cărei taine doar ruşii o cunosc.
Toamnele Patriarhului Kiril în Republica Moldova sunt parte a acestui demers concertat a Generalului euro-asiatic, pe linie eclezeastică, iar solidaritatea Sanctităţii Sale cu trăirile cotidiene ale cetăţenilor moldoveni este legată de dinamizarea relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Prima vizită, din octombrie 2011, a fost de iniţiere în noua doctrină, când Sanctitatea Sa a încercat prin propria prezenţă să facă înţeles pentru toţi enoriaşii programul pe care Mitropolia Moldovei l-a primit cu un an mai devreme.
La 21 august 2010, la mănăstirea din Solovki (insula Solovki din Marea Albă) în încheierea unei întâlniri din¬tre Patriarhul Kiril şi o delegaţie de ierarhi moldoveni în frunte cu mitropolitul Chişină¬ului şi al întregii Moldove Vladimir, Sanc¬titatea Sa declara: "Ne rugăm astăzi pentru Moldova, pentru înflorirea poporului moldo¬venesc, pentru ca orientarea politică a Moldovei să contribuie la păstrarea unităţii Sfintei Rusii".
Cea de-a doua toamnă, conse
