Pe 26 august 2012, Ghenadi Samohin a coborît în Peştera Krubera, din Gruzia. Atît de adînc încît a atins minus 2.197 de metri, record mondial. “Acoperişul Lumii” în speologie

Strîngea, la spate, pumnii, aproape să-i spargă. Voia să fie el! Trebuia să fie el! “Pe Sfîntul Onesimus din Kiev, merit asta!”, îşi zicea. “Domnilor, glăsui şeful delegaţiei, Iuri Kasian, într-o engleză impecabilă. Am decis ca băieţii care vor face coborîrea finală, cei trei, să fie din echipa urcaineană, aşa cum e normal. În cazul în care Ghenadi e ok din punct de vedere medical, va fi responsabil cu stabilirea recordului!”. Daaaaa! El era! Ghenadi Samohin.

Speologist cu istorie stufoasă, ştia totul despre locul în care se aflau. Masivul Arabika, lanţul muntos Gagrinski, în vestul Caucazului, districtul Gagra, Abhazia, Georgia. “Peştera Ciorilor”. Pe la mijirea zorilor secolului XX, marele Edouard-Alfred Martel vizitase zona. Ceva mai tîrziu, Alexander Kruber ochise locul şi-o botezase “Krubera”. Pe atunci se intrau 50 de metri în ea. Prin 1960 se coborîse, deja, la minus 95, iar în anii ‘80 aparatele indicau minus 1.000 m! Părea un sac fără fund, un hău interminabil. Problemele politice din zonă, războiul, au sistat coborîrile.

Ucrainenii au fost pionieri

Apoi, prin 1999, ucrainenii au luat cu asalt locurile. Minus 1.710 m în ianuarie 2001 şi titulatura de “cea mai adîncă peşteră din lume”. Ghenadi începea să se remarce drept un lider. Atinsese, în “sifonul Doi Căpitani”, 2.158 de metri, în vara lui 2006.

S-a uitat la ceas. 26 august. 2012. 59 de participanţi. Din Rusia, Spania, Israel, Liban… Trei fuseseră selectaţi pentru asaltul final. 31 de butelii, trimix, 150 de litri de combustibil pentru “aragaze”, 500 de kilograme de mîncare, 3.000 de baterii. Toate acestea fuseseră cărate de către ei. Stătuseră în şapte tabere, asemenea alpiniştilor. Numai că ei urca