Mai bine de jumătate din cele două miliarde pe care românii le cheltuie pe produse mărci private, acele produse no-name dezvoltate de retaileri pentru a se bate cu brandurile consacrate, merg către produse alimentare, restul banilor fiind împărţiţi pe băuturi, produse de îngrijirea locuinţei şi produse de îngrijire personală.
Mărcile private Aro, 365 sau K-Classic au început să fie tot mai prezente în coşurile de cumpărături ale românilor în perioada crizei financiare, când preţul a devenit principalul argument în procesul de achiziţie. Astfel, dacă în 2004-2005 românii căutau brandurile iar mărcile private aveau doar 1% din comerţul local, aceste produse no name au ajuns la o pondere de 12 procente la finalul lui 2012. România este de altfel una dintre pieţele unde mărcile private au cea mai rapidă ascensiune, ponderea lor crescând doar în ultimul an pentru care există date de la 9% la 12%.
Comerţul local - ce include atât rezultatele reţelelor străine, cât şi ale micilor comercianţi - este estimat la 15-16 mld. euro, ceea ce înseamnă că în goana după cel mai mic preţ românii au cheltuit pe mărci private 1,8 - 1,9 mld. euro.
După ce au cucerit categorii de piaţă mai puţin vizibile şi unde importanţa brandului este mică, precum şerveţelele de hârtie sau condimentele, mărcile private atacă principalele segmente de pe piaţa bunurilor de larg consum. Astfel, mărcile private au ajuns în topul celor mai vândute branduri în cadrul unor categorii unde până acum câţiva ani nume consacrate făceau legea, cum sunt iaurtul, laptele sau săpunul şi pasta de dinţi.
Mai mult, trendul va fi ascendent şi în anii în care urmează, România fiind mult în urma unor state situate mai la vest, precum Austria sau Slovacia, unde unu din trei produse achiziţionate este marcă privată.
Cu ochii după preţ
Astfel, deşi aceste economii sunt mai dezvol
