Nu suntem intr-un moment de bilant, dar nici nu putem privi impasibili cum se degradeaza nivelul de viata al omului mediu, cum se descopera non stop marile tunuri ale baietilor destepti din politica si cum a ajuns la sapa de lemn cel caruia i s-a strecurat iluzia ca va manca el mai bine, daca marii producatori vor plati un TVA mai mic la cereale si paine.
Sa fim seriosi, omul sarac ramane cu buzunarul gol nu dupa ce a dat un leu pe paine, ci dupa ce a platit gazele care s-au scumpit, intretinerea la bloc, biletul la tren, metrou si tramvai, branza, laptele, carnea si mai ales medicamentele.
Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda
Tot ce cumperi la farmacie te ustura la buzunar. Privind tara din avion, ai impresia ca suntem guvernati excelent. Niciun alt premier din ultimele doua decenii n-a stat asa confortabil in sondaje dupa mai bine de un an de guvernare. Ba chiar, avem si crestere economica, pe hartie.
Privind insa tara de pe trotuar, observi ca din marile investitii nu impresioneaza decat bordurile, sediile bancilor (e dreptul lor, sunt private) si luxul din cladirea Parlamentului, locul unde alesii isi toceasc coatele muncind, atunci cand nu sunt nici in vacanta, nici in delegatie pe alt continent.
Una peste alta, se vede si fara ochelari cum nu se schimba mare lucru, ori ca-i o guvernare, ori ca-i alta. Vorba romanului, ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda.
In acest context, este normal ca omul care votase schimbarea atunci cand i se promisese marea cu sarea, sa se intrebe acuma cu ce ne-am ales dupa ce, la varful bucatelor, au plecat unii si au venit altii.
Leapsa cu locurile de munca si cu investtiile straine
Cel mai impresionat ramai cand iti aduci aminte de acel milion de locuri de munca, din care pana acuma nu s-au vazut decat cateva mii de someri, plus alte mii care asteapta sa le
