În fiecare an, o treime din mâncarea produsă în lume este aruncată. Această hrană aruncată se traduce în miliarde de tone de gaze de seră atunci când sunt luate în calcul energia, terenul şi substanţele chimice folosite pentru a o distruge, arată un raport al ONU, citat de publicaţia online Quartz.
Departamentul de agricultură al ONU estimează că emisiile de dioxid de carbon rezultate de la mâncarea aruncată se ridică la 3,6 miliarde de tone în fiecare an, mai mult decât ar produce orice ţară din lume, în afară de China de SUA. Raportul subliniază proasta administrare a resurselor de către statele lumii în condiţiile în care sute de milioane de oameni de pe glob sunt încă înfometaţi, cât şi lipsa unei responsabilităţi din punct de vedere al impactului asupra mediului.
Asia contribuie cel mai mult la înmulţirea gazelor de seră, fiind cel mai mare producător de cereale. Orezul însumează peste jumătate din cerealele aruncate în Japonia, China şi Coreea de Sud şi 72% din cerealele pierdute din Asia de Sud şi Sud Est – aproape 149,7 milioane de tone, potrivit datelor ONU. Orezul aruncat emite gaze de seră echivalentul a 610,5 milioane de tone de dioxid de carbon pe an. Momentul în care au loc cele mai mari emisii este atunci când se desfăşoară procesul de producţie. Frunzele, tulpinile şi alte materii organice se descompun pe terenuri, rezultând metan.
De ce se pierde atât de mult orez? Procesarea proastă, condiţiile de transport şi depozitare au ca rezultat risipa şi alterarea cerealelor înainte ca produsele să ajungă la consumatori. O altă parte din orez este aruncată de către consumatori. ONU estimează că în Asia sunt aruncate 80 de kilograme de cereale anual de persoană.
Având în vedere creşterea demografică din Asia şi Africa, unde se consumă în principal orez, producţia de orez şi emisiile de dioxid de carbon rezultate din alterarea cer
