În 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul împărătesc al Înălţării Sfintei Cruci a Domnului, cea mai veche şi cea mai importantă dintre sărbătorile credincioşilor ortodocşi.

Istoricul sărbătorii

Potrivit mărturiilor unor cronici ale acelor timpuri, la data de 14 septembrie sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite legate de lemnul Sfintei Cruci: Înălţarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi Sfinţirea bisericii Sfântului Mormânt, construită deasupra mormântului Domnului de către împăratul Constantin cel Mare.

Înălţarea solemnă a Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus pe Muntele Golgota de către episcopul Macarie al Ierusalimului a avut loc în ziua de 14 septembrie în anul 335. La acest eveniment solemn, documentele vremii precizează că au participat numeroşi episcopi şi foarte mulţi credincioşi, iar episcopul Macarie a dorit ca toţi cei prezenţi la solemnul eveniment să vadă Cinstita Cruce.

Totodată, Ziua Crucii este în legătură cu un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. La Roma, împăratul Constantin trebuia să se lupte cu Maxenţiu, un persecutor al creştinilor (307-312). Mai mult, acesta avea o oaste numeroasă, recunoscută în imperiu pentru vitejia ei. Istoricii spun că, în ajunul luptei, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, o cruce formată din stele strălucitoare, însoţită de inscripţia: „Prin acest semn vei învinge!”

Noaptea, împăratul L-a visat pe Iisus purtând o cruce asemănătoare cu cea văzută pe cer, în plină zi. Atunci, împăratul Constantin a făcut o cruce mare din aur, pe care a aplicat-o pe steagul cu care a pornit în lupta cu Maxenţiu. Şi a învins! Cei mai mulţi dintre războinicii lui Maxenţiu au pierit în luptă, iar cei rămaşi în viaţă au fugit. După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena