Se năruie munţii, se tulbură apele,
Ochii prin vreme îşi scutură pleoapele,
Toate se schimbă, dar veşnic rămâne
Colindul de aur al Limbii Române!
Soarele-apune, se tânguie stelele,
Trec precum fumul bunele, relele,
Clipele zboară, dar veşnic rămâne
Colindul de aur al Limbii Române!
Morţii dând vamă se-ntunecă vieţile,
Fumegă nopţile, plâng dimineţile,
Izvoarele picură, dar veşnic rămâne
Colindul de aur al Limbii Române!
Rodnic se scutură ramura pomului,
Tainic se clatină sufletul omului,
Trecere-s toate, dar veşnic rămâne
Colindul de aur al Limbii Române!