Sub bagheta dirijorului Christian Zacharias, Orchestra de Cameră din Lausanne va interpreta un program de Wolfgang Amadeus Mozart, sâmbătă, la Ateneul Român.
Articol realizat de Corina Bura
Wolfgang Amadeus Mozart. Serenada nr. 9 în Re Major K 320 „Cornul poştalionului“ (primele patru părţi). Prima parte începe cu o emoţionantă introducere lentă care năvăleşte într-un clocotitor Allegro de sonată. Menuetul asociază o temă oarecum solemnă cu una lirică, în centru aflându-se un Trio graţios. Mişcările Concertante şi Rondo sunt foarte importante pentru desfăşurările solistice ale flautului şi oboiului – care la un moment dat participă alături de alte instrumente la o mare cadenţă colectivă – şi, de asemenea, pentru faptul că mai târziu au făcut parte din Simfonia concertantă în Sol major. Alte trei părţi au circulat ipostaziate într-o simfonie completă.
Ecouri grave
Cel de-al 23-lea Concert pentru pian de Mozart a cunoscut un succes imediat care nu s-a diminuat niciodată. Allegro-ul iniţial urmează tiparul obişnuit, cu excepţia unui episod dramatic, plasat în dezvoltare, şi a unei cadenţe intercalate – lucru întâlnit destul de rar în concertele sale de maturitate.
Partea a II-a este mai degrabă un Andante şi este singurul din toate concertele scrise de Mozart în care melancolia predominantă se află în centrul discursului. Nici măcar melodia mai dulce în La major aflată pe secţiunea mediană a mişcării nu risipeşte sumbrul fa diez minor în care se desfăşoară aceasta. Liniile melodice ale Rondo-ului final izbucnesc clocotitor, descătuşate, într-un canon excelent construit.
Fantezia nr. 3 în re minor pentru pian K 397. Această fantezie, întâlnită frecvent în recitaluri, este una dintre piesele favorite ale pianiştilor. Are o introducere lentă, din care răzbat ecourile grave c
