Arata ca niste punkeri bizari, intoliti dupa ultima moda din Evul Mediu. De sub palariile inalte le scapa dread-uri si suvite colorate. La chip sunt tineri si foarte tineri. Se numesc calfe calatoare si intalnirea asta suprarealista are loc intr-o casa veche din Sibiu, chiar langa o alta casa veche pe care scrie mare, deasupra intrarii, Casa Calfelor. Am impresia mai intai ca e o piesa de teatru, dar nu, totul e pe bune, pura realitate contemporana, scrie Ana-Maria Caia pe blogul sau caia.ro.
Calfele calatoare e numele poetic pentru niste tineri care-si fac ucenicia departe de casa. Absolvi o scoala profesionala, de meserii, un colegiu tehnic si pleci in lumea ta. E o traditie veche de secole in spatiul vorbitor de limba germana, care ii ajuta pe acesti tineri sa capete o experienta profesionala valoroasa, sa interactioneze cu oameni cat mai diferiti, sa invete sa traiasca pe picioarele lor. Dupa trei ani de peregrinari se intorc acasa si isi iau viata in maini. In anii de calatorie nu au voie sa se apropie la mai putin de 50 de km de locul natal, nu pot avea telefon mobil ori internet (dar le pot folosi de la altii), trebuie sa munceasca responsabil acolo unde ajung si sa slujeasca nevoilor comunitatii fara pretentii materiale. Costumul lor e format din palarie, camasa alba, vesta cu multe buzunare, redingota, pantaloni si centura cu emblema breslei lor pe ea. Calfele care sunt intr-o anumita asociatie poarta o cravata care le reprezinta ordinul, calfele libere nu poarta cravata. In urechi au un cercel de argint sau aur, cu o forma dupa care le poti recunoaste meseria. Costumul il poarta tot timpul cand sunt in spatiul public. Calfele sunt si fete si baieti, dintotdeauna.
Obligatia de a purta camasa alba lunga vine din Evul Mediu cand, in caz de deces, aceasta piesa de imbracaminte devenea costumul lor funerar. De asemenea, cercelul era facut o
