Printre numeroasele şi desele modificări privind învăţământul românesc, recent, una despre care credem că e de salutat cu toată convingerea. Cea ca rezultatul examenului cu nume pompos de după absolvirea gimnaziului, evaluarea naţională, să conteze mai mult (75% faţă de 50%) în media socotită pentru accederea într-un liceu.
Fiindcă, aspect ştiut de elevi, părinţi şi toţi cei dimprejurul lor (pe de-o parte), dar şi de dascăli (pe de alta), se-ntâmpla (şi adesea bătea strident la ochi) ca elevul Cutare, ieşit din generală cu medii umflate din toate pompele posibile să aibă rezultate jenante la examenul de după, dar cu toate astea, cu vânt suflat din câmpurile gimnaziului, să se strecoare totuşi într-un liceu bunişor ori chiar bun, unde, conform pregătirii (nu şi notelor din documentele şcolare anterioare), să se aşeze din start la coada clasei. Şi, evident, luând locurile unor elevi de mijloc cu note oneste. De ce se-ntâmplă astfel? Că părinţii pun presiune, că profii vor să se înregistreze cu „clase bune”, că (aspect de luat în seamă până la un punct) că evaluarea la o clasă slabă se face altfel decât la una de brilianţi. Şi încă se va mai întâmpla (chiar şi preţ de 25%) dacă totodată nu se va umbla cu mai multă atenţie şi aplicare la standardele generale de evaluare a gimnaziştilor aflaţi în bănci, pentru ca, la o adică, matematica (de fapt, aritmetica...) să nu fie una la Frumoşii din Deal, iar alta la şcoala din Deştepţii din Vale, astfel încât să rezulte că 5 egal cu 9!