Generaţia de Aur se află deja la FRF. Se pare că are nevoie de Hagi, imperial, ca să facă diferenţa.
De generația decadei ‘90 se leagă o sumă de amintiri frumoase. Strict sentimental vorbind, ea ar trebui să funcționeze ca un fel de geniu bun al fotbalului nostru. Atît de mare este nevoia de speranță sau atît de mare a ajuns exasperarea suporterilor, încît Hagi și compania par unicul antidot la toxicitatea regimului Mircea Sandu.
Dacă ne uităm în organigrama FRF, vom descoperi mulți reprezentanți ai genera ției-reper lucrînd spornic în sistem. Lupescu a plecat la UEFA, Prunea, director pentru Relații Internaționale în FRF, a fost exilat cu oftaturi, după Dosarul Mită pentru arbitri. Dar au rămas Belode - dici - directorul Departamen - tu lui de copii și juniori din FRF, Stelea - selecționerul recent al “naționalei” de tineret. Vlădoiu s-a ocupat de relația cu suporterii. Prodan e directorul sportiv al “tricolorilor”. “Lupii tineri” nu lipsesc din funcții și totuși, cu vagi excepții, prezența lor acolo nu se simte decît cu numele. Ce le lipsește pentru a face diferența și în birouri?
Motivația. Pentru mulți dintre ei, funcțiile în FRF reprezintă un fel de datorie simbolică a fotbalului românesc față de ei și atît. La fel le tratează, în general, și fostele glorii ajunse în fruntea federațiilor, drept un jilț care li se cuvine. Nu e clar nici ce anume ar putea îndrăzni foștii internaționali într-un context precum cel al Casei Fotbalului. Șefii actuali ai FRF profită de imaginea lor, numindu-i în posturi, dar refuzînd să le acorde libertatea de mişcare şi de iniţiativănecesare. Astfel de atribuții pot fi cucerite numai acționînd în bloc. În echipă.
“Regele” propune și o echipă, și un proiect. Cu toate îndoielile din CV-ul de antrenor, Hagi are dreptul la încă o șansă. Și la încă una. Cel puțin la tot atîtea șanse cîte a avut Victor Pițurcă. De d
