Cu părul nins, cu ochii mici

Şi calzi de duioşie,

Aieve parc-o văd aici,

Icoana firavei bunici

Din fragedă-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.

Din zori şi până-n seară,

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la ţară...

Căta la noi aşa de blând,

Senină şi tăcută,

Doar suspina din când în când,

La amintirea vreunui gând

Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte,

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte...

Cu părul nins, cu ochii mici

Şi calzi de duioşie,

Aieve parc-o văd aici,

Icoana firavei bunici

Din fragedă-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.

Din zori şi până-n seară,

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la ţară...

Căta la noi aşa de blând,

Senină şi tăcută,

Doar suspina din când în când,

La amintirea vreunui gând

Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte,

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte...