Nu trebuie sa fii analist politic, pentru a observa ca, pe masura ce trece timpul, "razboiul rece" din cadrul USL se ascute, iar PSD si PNL se comporta cam ca rusii cu americanii pe vremea lui Brejnev. Fiecare cauta sa-l prinda pe celalalt pe picior gresit si sa-l arate cu degetul in fata lumii.

Se vede de la distanta ca, in acest vodevil, rolul lui Brejnev il joaca nervosul Crin, care se umfla in pene fara sa observe ce jumulit a ajuns, iar Ponta scoate iepuri din palarie in rolul americanilor, chemand la coabitare, dupa ce si-a umplut buzunarele cu praf de pusca.

Crin Antonescu face greu fata la sperietura prin care trece. In timp ce ii dardaie fundul pantalonilor vazand cum scad sansele sa mai calce vreodata pe covorul rosu de la Cotroceni, pretinde ca nu tremura nici chiloteii pe el.

Si totusi e cam de mirare ca n-ar simti sula-n coaste, cand aude rostindu-se periculosul cuvant Ponta.

Cat de mult il sperie pe domnul Antonescu acest cuvant a rezultat si la emisiunea de vineri seara, cand enumera una cate una toate ocaziile in care i-a stat alaturi copilotului sau, servindu-l cu credinta si devotament.

Concluzia a spus-o tot dansul: "Ponta a beneficiat, datorita pozitiei mele politice si a PNL, de cea mai mare putere pe care un prim-ministru al unui guvern de coalitie a avut-o in Romania".

Adica, pe limbajul tuturor, Ponta trebuie sa-i pupe mainile, intrucat nu ajungea acolo unde este, daca nu-l impingea de la spate pozitia politica a lui Crin si a PNL-ului sau.

Valabil si viceversa. Fara Ponta, nici Crin Antonescu nu s-ar fi vazut presedinte de Senat, nu ajungea sa se dea mare ca interimar, nici partidul n-ar fi avut motive sa-l suporte in frunte si poate, cel mult, apuca un post de secretar de stat, pe undeva. N-au decat sa-si pupe mainile reciproc.

Dar nimic nu l-a sco