Pe vremuri citeam romane politice sudamericane de Roa Bastos, Marquez, Varga Llosa, Alejo Carpantier, Ernesto Sabato, etc. Peste tot era vorba despre niste companii americane sau multinationale care exploatau resursele miniere sau niste monoculturi – de banane, trestie de zahar, cafea – ale unei tari.
Aceste companii, datorita slabiciunii burgheziei si latifundiarilor locali, a complicitatii lor cu marile companii, ajungeau sa domine tara respectiva – Cuba, Guatemala, Peru, Columbia, Argentina, etc. si sa o exploateze sub aparenta ca le fac un bine, ca le ajuta sa se dezvolte, ca aduc mari sume la buget, ca o modernizeaza, ca importa tehnologie si califica forta de munca locala, analfabeta, etc. De fapt ce faceau aceste mari companii era sa reduca acea tara la sclavie. De aici o cronica instabilitate politica. Se ajungea frecvent la rebeliuni, proteste, putsch-uri, la schimbari de guvern peste noapte. CIA a organizat comploturi impotriva celor care contestau companiile. Uneori si guvernul american a intervenit in forta, trimitand flota, soldatii sai, ca sa stabileasca pax americana. Dar tot despre companii era vorba si profiturile lornu de statul SUA. Si nu era numai literatura, cum ar crede cineva grabit. A fost istorie, a fost realitatea Americii Centrale si de Sud vreme de mai bine de un secol. Asta vrem !? Sa repetam trista istorie sudmamericana ca pe o fatalitate a subdezvoltarii !?
Acesta este un capitalism primitiv, care condamna la subdezvoltare. Cazul Rosia Montana, este un asemenea exemplu tipic, chiar daca suntem in Estul Europei, intr-o tara UE si NATO si nu in America de sud. Iesite din comunism aceste societati care au tinut de blocul sovietic sunt vulnerabile in tranzitia lor spre capitalism. Speculatorii, profitorii, etc se reped la prada usoara. Ce vedem este un fals capitalism, o falsa democratie. Se contureaza o oligarhie. Nu ne t
