La puţin timp după ce Daniel Chiţoiu a observat că veniturile fiscale - raportate la PIB - sunt cu 10% sub media UE, a pus şi Consiliul Fiscal pe tapet aceeaşi temă. După declaraţiile ministrului finanţelor am scris că poate nu veniturile-s mici, ci PIB-ul e mare, că prea a crescut el rapid între 2005 şi 2008 pe seama imobilelor şi a creditului. Pentru că una e să raportezi veniturile bugetare la un PIB umflat şi să-ţi dea că  reprezintă o treime din el, şi alta-i să-ţi ajustezi PIB-ul cu reducerea finanţării din exterior şi să vezi că te plasezi, de fapt, peste media europeană.

Consiliul Fiscal arată însă că şi în condiţiile actuale, ale unui PIB umflat, tot ne-am putea situa cu veniturile peste media UE dacă s-ar încasa în întregime taxele, la cotele stabilite. Vă închipuiţi cât de opresivă e fiscalitatea la noi? E la fel ca în 1867, când Eugeniu Carada lega criza de “reaua şi nedreapta noastră sistemă de impozite”.

Dar pentru că “sistema” e rea, impozitele nu se încasează. De aceea înregistrăm cea mai slabă colectare din UE, fiindcă avem cel mai nedrept sistem. România are o rată implicită de taxare la TVA de 13,7%, raportată la o cotă standard de 24%, una de 14% la impozitul pe salarii de 16% şi una de 28,6% la contribuţiile de asigurări sociale de 44,4% la. De aici se vede la ce nivel ar trebui să scadă taxele pentru a nu se mai face evaziune. Ba chiar e indicat ca impunerile fiscale să se situeze sub respectivul prag critic pentru a se încasa mai mult decât s-a estimat, fiindcă astfel mediul economic ar fi stimulat. Iată, la bulgari, unei cotei unice de 10% îi corespunde o rată implicită la impozitul pe venit de 10,7%. Dar guvernanţii noştri refuză să înţeleagă că reducerea taxării măreşte baza de impunere şi creşte încrederea, ancorând anticipaţiile.

Şi dacă nu credeţi, opiniile antreprenorilor români identifică drept principal