În ţara care-a redescoperit beneficiile protestului nu mai ai cale de mijloc. Ori eşti cu ei – cu cei care vor să oprească exploatarea aurului blocând tramvaiul şi nu maşinile miniştrilor sau eşti cu cei care vor locuri de muncă în mina turistică – ori împotriva lor. Ori le dai o labă de ajutor câinilor, ori le doreşti exterminarea şi atunci le dai o labă peste bot animalelor. Dacă nu vrei, eşti Gică-Contra. Dacă vrei, eşti plătit sau muşcat.
Dacă ieşi cu turma, eşti oaie. Dacă stai în casă, eşti struţ. Nicicum nu e bine, dar ţi se cere să iei partea cuiva. Să sprijini şi să ”şeruieşti”, să te vaiţi sau să ameninţi.
Dacă nu salvezi roşia îţi stă mărul în gât. Dacă o salvezi, dai cu târnăcopul în lămpaşul economic. Dacă salvezi câinii urăşti oamenii. Dacă nu salvezi câinii urăşti viaţa. Dacă nu protestezi urăşti democraţia şi diluezi sângele vărsat.
Pentru că nu sunt nici activist nici ONG-ist, nu sunt plătit în aur şi nici n-am dat bani pe ghiuluri, n-am nici câine şi nici n-am fost muşcat de maidanezi, protestez faţă de dictatura protestului care-ţi cere imperativ să fii de-o parte sau de alta.
Dacă vreau să fie scos aurul îmi iese pe ochi cianura. Dacă cer să nu înceapă exploatarea, mă pun în calea dezvoltării ţărişoarei care are şansa să devină acest Qatar balcanic din care ţâşnesc filoanele aurii de sub casele moţilor. Dacă nu-s ţăran urban sunt şarlatan. Dacă nu-s activist sunt corporatist. Dacă n-am mustaţă înseamnă că am bască. Dacă n-am câine n-am suflet. Dacă ţin cu câinele mi se arată o botniţă.
În ţara protestului nu mai poţi să stai locului. N-ai voie să fii neutru, să priveşti detaşat şi echilibrat. Dacă faci o glumă, n-ai umor. Dacă n-ai păreri, de ce n-ai? Dacă ai dar nu le exprimi, eşti laş. Peste calea de mijloc s-a pus gard. De-o parte sunt câinii, de alta sunt hingherii. Iar tu, care nu vrei să sari nici pe-o parte n
