Dragi elevi şi cadre didactice, Iubiţi părinţi,

Deschiderea noului an şcolar aduce, de fiecare dată, atât pentru elevi şi părinţi, cât şi pentru profesori, bucuria începutului, a înnoirii vieţii, a aşteptării rodnice şi nerăbdătoare de a porni, iarăşi, pe drumul cunoaşterii şi al formării, al aprofundării valorilor umane, spirituale şi culturale, cu speranţă în Dumnezeu şi curaj în depăşirea dificultăţilor vieţii cotidiene.

Educaţia este o operă umană indispensabilă Bisericii, societăţii şi familiei,

care susţine continuitatea creatoare şi comuniunea cu tezaurul valoric al înaintaşilor, pregătind fundamente solide pentru viitor. Prin intermediul cunoaşterii apro-fundăm sensul vieţii noastre, ne apropiem de Dumnezeu şi de semenii noştri, mergem pe drumul desăvârşirii, devenind utili nouă înşine şi comunităţii în care trăim.

Biserica a apreciat educaţia ca un mijloc de progres duhovnicesc, cultural şi social, încă de la început, încurajând studiul, cercetarea şi cunoaşterea. De aceea, numeroase biserici şi mânăstiri au fost adevărate forţe educaţionale şi culturale, răspândind lumina cunoaşterii cu puterea Evangheliei lui Hristos. Acesta este şi motivul pentru care primele şcoli, ca, de altfel, şi primele cărţi, au apărut în Biserică, prin mijlocirea şi strădania slujitorilor ei, clerici, ori laici, iar, învăţământul gratuit, public şi modern este o achiziţie istorică creştină.

Istoria naşiunii noastre, române şi creştine, este plină de exemple de Ierarhi luminaţi, preoţi sau călugări, care au considerat că a răspândi lumina cunoaşterii, ca reflectare a luminii, pururea neapuse, dumnezeieşti, este o datorie spirituală, culturală şi naţională, de seamă. În acest sens, vă sunt, cu siguranţă, cunoscute nume, precum cele ale mitropoliţilor Varlaam, Antim Ivireanul, Simion Ştefan şi Dosoftei, sau al Ieromonahului Macarie, care s-a îngrijit de t