Din punct de vedere economic, una dintre cele mai periculoase idei care circulă în prezent este faptul că SUA ar fi „rămas fără bani”, sau că guvernul Statelor Unite nu îşi permite financiar să ia unele decizii.
Statele Unite are un aranjament al instituţiilor prin care statul este emitentul de valută, însă este condiţionat. În timp ce Trezoneria este cea care foloseşte valuta are puterea extraordinară de a taxa şi de a emite obligaţiuni fără risc, pe care publicul mereu va dori să le deţină, atâta vreme cât inflaţia nu este are cote ieşite din comun. Mai mult, Trezoneria americană se poate baza pe Rezerva Federală pentru a furniza necesarul de fonduri pentru finanţarea cheltuielilor. Aşadar, guvernul SUA poate fi văzut ca un emitent care poate elibera fondurile pe care le cheltuie, ceea ce face situaţia total diferită faţă de o gospodărie normală.
Este imposibil pentru guvernul Statelor Unite să rămână fără bani. Ameninţarea reală în SUA nu este lipsa banilor, ci crearea a prea multă valută. Cu alte cuvinte, când politicienii discută despre plafonul datoriei şi despre cum „nu îşi permit”, totul este înţeles altfel faţă de situaţia reală.
Din moment ce guvernul poate emite teoretic câtă valută doreşte înseamnă că este o diferenţă mare între constrângerile cu care se confruntă o gospodărie normală şi cele întâmpinate de guvern. Problema pentru guvern nu este că ar putea rămâne fără bani, ci că ar furniza prea mulţi bani lichizi pentru sectorul privat, cauzând astfel inflaţie. Adevărata constrângere a guvernului SUA este atfel inflaţia şi solvabilitatea.
Din punct de vedere economic, una dintre cele mai periculoase idei care circulă în prezent este faptul că SUA ar fi „rămas fără bani”, sau că guvernul Statelor Unite nu îşi permite financiar să ia unele decizii.
Statele Unite are un aranjament al instituţiilor prin care statul
