Cu un ghiozdănel albastru şi jerpelit, pe care l-a primit în dar de la o fetiţă care s-a săturat de el, Adelina merge la şcoală în clasa a II-a fericită că are în ce să-şi bage caietele şi stiloul. “Uite cu ce ghiozdan frumos o să merg eu la şcoală! Ghiozanul meu e frumos, dar al surorii mele are fermoarul rupt”, se laudă Adelina, o fetiţă de opt ani, care locuieşte alături de cei trei fraţi ai ei şi părinţii într-o mică locuinţă închiriată din cartierul Iosefin. Nu a avut niciodată un ghiozdan, o hăinuţă sau o pereche de pantofi noi în prima zi de şcoală, ci doar s-a bucurat de lucrurile pe care le-a primit în dar, purtate de alţi copii. Însă Adelina este bucuroasă că le are şi abia aşteaptă să înceapă şcoala ca să facă, din nou, exerciţii la matematică, materia ei preferată. Și să se joace cu colegul ei de bancă, singurul de altfel cu care se înţelege din clasă pentru că restul colegiul “sunt răi”.

Fericirea de pe chipul Adelinei se şterge în momentul în care îşi aduce aminte că va urma încă un an în care o zi de şcoală poate să însemne şi câteva ore în care nu va avea ce să mănânce. “Mami nu ne bagă tot timpul mâncare la noi, dar mai primim sandwich-uri la şcoală. Sunt bune”, ne spune Adelina.

Mirela Dinică, mama Adelinei, a încercat să facă tot posibilul ca cele trei fete care merg la şcoală astăzi să aibă măcar strictul necesar: un ghiozdan, câteva rechizite şi să le îmbrace cu nişte haine curate, care să nu fie rupte. Nici vorbă să cheltuie bani ca să le cumpere ceva nou, mai ales că femeia de abia reuşeşte să-i întreţină pe membrii familiei cu cei 200 de lei cu care rămâne după ce plăteşte chiria şi cheltuielile. Femeia îşi laudă copiii, trei fete şi un băiat, pentru care munceşte ca să termine şcoala în speranţa că „nu vor avea o viaţa chinuită”.

Băiatul Mirelei este în clasa a XII-a, Alina are 16 ani şi este înscrisă în clasa a VIII