Vârstnicul meşter, părintele fierarilor, păşea timid pe trotuar. Se îndrepta spre locul unde până mai ieri muta munţii din loc. Cu o mână pe toiag şi alta pe ciocan, bătea fierul rece al nicovalei. Aprindea pentru câteva clipe ecoul fierăriei de altădat’. El auzea de departe troncănitul căruţelor ce săltau pietrele astupate de praf. Copitele roase ale zecilor de cai se ascuţeau în pietrişul şanţului. E un sunet care îl trezea din somn, nu l-a putut uita niciodată. Trăgea tatăl meşterului de sârma unui clopoţel şi îi trezea, că erau caii deja adunaţi. Îi dirija, îi organiza, le spunea ce să facă, pe echipe, pentru că unul avea de potcovit, altul de reparat căruţa, altuia i se strica o roată şi trebuia aranjată…

Recunoaştere internaţională

Muzeul meseriilor din Tg. Frumos (Iaşi), împreună cu creatorul acestuia, Dan Fripis, de curând în enciclopedia Who’s Who! Târgu Frumos este, cum altfel, decât un frumos târg din România. Cu oameni frumoşi şi o frumoasă istorie. Cu câteva decenii în urmă, la Tg. Frumos cuvântul Polak echivala automat cu cel mai bun fierar. Bălteanu însemna cel mai bun frizer, după cum Hendel era similar cu rotarul, iar Avărvării cu cojocarul. Fripis, în locuinţa căruia ne aflăm, însemna de asemenea un bun rotar, fierar, tâmplar şi potcovar la un loc. În semn de respect pentru numele acestor meşteri adevăraţi de altădată, dar şi pentru a nu se uita meseriile lor, multe din ele dispărute, profesorul de atelier Dan Fripis, fiul meşterului, descendent la a patra generaţie ce a dus meseria familiei mai departe, a avut ideea de a înfiinţa un Muzeu al meseriilor. În vara anului 2005 el a strâns vechi scule de meşteşugari de pe unde a găsit. A înfiinţat muzeul din resurse proprii, iar acum are vizitatori din întreaga lume contribuind astfel la dezvoltarea renumelui micului oraş moldovean şi  faimoşilor săi “maeştri” meşteşugari acum dispăruţi