Duminică va fi prezentat „Aurul Rinului“, prima parte a Tetralogiei wagneriene, în interpretarea Orchestrei Simfonice Radio din Berlin.
Probabil cea mai interesantă orientare creatoare a compozitorului Richard Wagner va scoate la lumină şi prima idee despre existenţa nibelungilor, în 1847, odată cu publicarea unui text în proză asupra legendei nibelungilor, urmat de un proiect componistic, Moartea lui Siegfried, a cărui audiţie ar fi urmat să aibă loc la Weimar. Treptat, obsedat de propria viziune, Wagner reia proiectul nibelungilor şi îi conturează forma definitivă, de o neobişnuită şi ambiţioasă amploare: trei zile de spectacol precedate de un al patrulea spectacol în formă de Prolog (1851). Cu o forţă remarcabilă, ce îmbină imaginaţia cu studiul filosofic, compozitorul termină mai întâi, în 1852, poemele: Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried şi Amurgul zeilor.
Revenind asupra importanţei realizării epopeice Der Ring der Nibelungen, definită de compozitor drept Spectacol solemn în trei seri şi Prolog /Ein Bühnenfestspiel für drei Tage und einen Vorabend, fondul inspirator se fundamentează pe cunoaşterea mitologiei eroice germane, Niebelungenlied (aproximativ anul 1200), îmbogăţită de sugestiile anterioare ale legendelor scandinave. Reperele realizării acestei monumentale creaţii pot fi stabilite între anul primelor schiţe (1848) şi finalizarea lucrării (1874). Urmărind elaborarea fiecărei opere, ordinea este cea a momentelor de definire a conţinutului, fără ca Wagner să fi stabilit iniţial succesiunea, de la Aurul Rinului la Moartea lui Siegfried (finalmente intitulată Amurgul zeilor/Götterdämmerung), cu unele intermitenţe, Walkiria, Der Junge Siegfried (finalmente doar Siegfried). Premierele sunt condiţionate de lucrul la Tetralogie şi de construirea Teatrului de la Bayreuth, unde, se ştie, a avut loc evenimentul prezentării integrale a ciclului.
