Concertul ansamblului „Violoncelissimo“, condus de Marin Cazacu, a marcat sâmbătă deschiderea oficială a Pieţei Festivalului „George Enescu“.
La ora 19:30 se lasă seara peste Bucureşti, oamenii sunt zgribuliţi de frig, iar pe scena amplasată în Piaţa Festivalului „George Enescu“ membrii ansamblului „Violoncelissimo“ fac probele de sunet şi ultimele repetiţii. Numărul mare de persoane, sunetele violoncelelor şi aplauzele îţi dau impresia că spectacolul este în toi, lucru care m-a făcut să grăbesc pasul şi să mă întreb cum de am întârziat. Marin Cazacu se întoarce modest către public, îi mulţumeşte printr-o plecăciune, dă câteva indicaţii şi iese urmat de ceilalţi membrii, în timp ce oamenii vin din toate colţurile, grăbiţi să ia în primire unul dintre sutele de scaune.
Cortul „Adevărul“, mereu bucuros de oaspeţi
Sunetul instrumentelor a fost repede înlocuit de râsete şi glasuri vesele. Copiii domnesc peste cortul „Adevărul“. Cei mai mici se tăvălesc, aleargă, ţipă bucuroşi, în timp ce şcolăreii adoptă mutre serioase şi, pentru un plus de credibilitate, răsfoiesc intrigaţi revistele „Historia“.
Cu zece minute înainte de începerea spectacolului, abia dacă se mai zăreau câteva locuri libere. Un public pestriţ: doamne cochete şi tinere boeme, domni „la patru ace“ sau cupluri trecute de a doua tinereţe, străini, tineri protestatari care purtau imprimat pe hainele roşii sloganul „Uniţi salvăm Roşia Montană“, chiar şi un grup de biciclişti şi un cuplu de motociclişti au venit să se bucure de o altfel de muzică.
La „opt trecute fix“, Armand Calotă, actor la Teatrul Naţional Bucureşti, a făcut oficiile de gazdă şi ne-a îndemnat „să ascultăm cu sufletul“, fiindcă, aşc cum un înţelept spunea cândva „muzica este vibraţia iubirii pe înţelesul inimii“. Prezentat ca omul care a reuşit să aducă pe o scenă 100 de violoncelişti, Mari
