Alexandru Lăpuşan

În loc să ne ocupăm de comentarii pe marginea programului (ideea excelentă) prin care guvernul doreşte sprijinirea tinerilor să-şi deschidă afaceri în sectorul agricol, de voturile din Parlamentul European prin care s-au aprobat plăţi în avans în contul plăţilor directe cuvenite pentru anul 2013 (măsură salutară în sprijinul campaniei de însămânţări), ne ocupăm de feciorii-regi ai răposatului Cioabă. Ei dacă aici doar se confirmă zicala ’’ţiganul tot ţigan’’ la celelalte două subiecte publice (câinii vagabonzi şi Roşia Montană) lucrurile pot avea o relevanţă mult mai mare(în decizia noastră) nu numai datorită participării masive a populaţiei cât, mai ales, implicării actorilor politici. Scandalul Roşia Montană s-a suprapus peste cel generat de incidentul cu copilul omorât de haita de maidanezi. De puţine ori am avut manifestaţii de amploare rezultate din solidaritatea generală împotriva indolenţei administraţiei (în acest caz a Primăriei Bucureşti). Primarul Oprescu a încercat o scenetă cu lacrimi care nu a prins de loc la public. Ba, şi mai rău, a determinat o suită de analize a (ne)realizărilor din mandatele de primar, care teoretic l-au cam scos din topul preferinţelor unei eventuale candidaturi pentru Cotroceni. Cei doi vectori ai puterii USL-ului, Ponta şi Antonescu au evoluat evident concurenţial. Nu ştiu dacă prezenţa lui Niels Schnecker în staful lui Antonescu l-a determinat pe acesta din urmă la mişcări mult mai elaborate, păstrând giroscopul pe ţinta urmărită ( Cotroceniul), sau şi faptul că simte nevoia să demonstreze că are calibru atunci când este nevoie. L-a descalificat pe Oprescu (un probabil contracandidat) iar în problema câinilor vagabonzi a avut o atitudine mult mai tranşantă faţă de Ponta. În celălalt scandal legat de aprobările pentru explatarea de la Roşia Montană, dacă Ponta vehement împotrivă (în faza iniţială), a