Interviul acordat de Jose Manuel Barroso postului de radio bulgăresc Novinite aduce câteva precizări foarte importante pentru poziţionarea vârfurilor europene în ceea ce priveşte chestiunea europenităţii României şi Bulgariei. După cum se ştie, criza economică declanşată în 2008 a catalizat şi a înteţit reacţii reticente la adresa celor două state primite în clubul european deodată şi oarecum împreună. Problema acceptării acestor ţări în spaţiul Schengen a deschis dosarul criteriilor înfăptuirii acestui pas. Căci, deşi condiţiile formale, clar stipulate şi negociate, au fost îndeplinite cu succes, s-a considerat că atingerile aduse democraţiei, insuficienta stopare a corupţiei şi, în general, precara conformitate cu principiile care stau la baza Europei unite sunt de natură a tergiversa primirea celor două ţări. Din interiorul Uniunii s-au făcut auzite distinct voci care cereau amânarea integrării în Schengen a românilor şi a bulgarilor, ceea ce a şi declanşat anumite reacţii oficiale (precum cea a preşedintelui Traian Băsescu, ce îndemna la boicotarea produselor olandeze ca urmare a opoziţiei nete a Ţării Lalelelor la dorinţa statului român). Se conturase, astfel, o tensiune între cei care socotesc că se cuvine respectată litera înţelegerii şi cei după care spiritul înţelegerii de la baza Europei unite este mai important. Or, faţă de aceste precedente, Barroso spune acum, neechivoc, că „Bulgaria şi România îndeplinesc criteriile pentru aderarea la Schengen şi cred că va fi corect să li se acorde o şansă cât mai curând”.

Poziţionarea liderului european în direcţia tranşării formale a chestiunii, amânând neconcordanţele cu spiritul ce prezidează Comunitatea Europeană poate fi rezultatul unei decizii pragmatice. Adeseori formele generează conţinuturile dorite, creând realităţi noi. Dar Barroso a mai adăugat ceva, cu gândul la refuzul anumitor pieţe europene a