Sîntem încă vii, iar asta ne dă dreptul să rîdem și să plîngem.
După 1-2 cu Pandurii, domnul Anghelache a închis în cîteva cuvinte esențele: “Țucudean s-a bătut ca un vîrf de atac care a fost singur”. Să uităm cacofonia, să coborîm asemenea unui scafandru răbdător spre profunzimile care ascund perlele veritabile.
Pe 6 septembrie, site-ul clubului a publicat “un mesaj emoționant” din partea președintelui executiv. Acesta a trecut neobservat, spre rușinea compatrioților. Înaintea amicalului cu Șahtior, domnul Anghelache a prefațat “o partidă prietenească şi nu numai amicală”, al cărei scop “este, în primul rînd, unul sportiv, de pregătire”. Dinamo “se prezintă la acest colocviu cu un lot întinerit”. Urmează, în sute de cuvinte, “un laudatio”. Cine e Mircea Lucescu?
Întîi de toate, artistul. “Meșterul din mîna căruia a ieșit o adevărată bijuterie”, cel care “a sădit şi a lăsat flori, bucurie şi dezamăgire cînd a spus la revedere”. Apoi, “magul, iubit și adulat”, omul “cu tact și migală”, “cu multă răbdare și pricepere”, “cu pricepere, pasiune și tact”. Lucescu “a adus în dreptunghiul verde jucători care au ajuns la înalta glorie sportivă”, iar azi e unul din “sfătuitorii fotbalului mondial”, a cărui valoare “este dată de comportamentul său mai mult decît natural şi pămîntean”.
Finalul? “Noi toţi trăim o seară magică prin aceea că avem copilul şi magul de acum printre noi. Nimic nu este senzaţional în afară de statura imensă a celui care nu trebuie să coboare pentru că se află printre noi. Fie ca aceasta să constituie imboldul nostru de a nu pregeta în a încerca să îl copiem în încercarea de a construi un nou Dinamo!”.
Domnule Anghelache, nimeni nu se îndoiește de iubirea dumneavoastră pentru Lucescu. Sînt sigur că nici dumnealui. Dar nepotul Negoiță v-a adus să faceți o echipă. Nu-i ușor, nici asta, nici să vă rupeți de trecut. Folosiți-vă