Dupa razgindeli si dedublari prost ticluite, declaratii care se pot transforma in bratara de aur pentru Gold Corporation intr-un eventual proces al despagubirilor, Ponta marturiseste senin ca nu convingerea, vreun ecologism de birou, nationalism mostenit din anii de glorie ai fesenismului sau anticapitalismul a la Iliescu il minau in lupta atunci cind se impotrivea proiectului Rosia Montana, ci ura fata de Basescu. "Eu am fost împotriva proiectului, înainte să cunosc aproape nimic despre proiect, pentru că era susţinut de Băsescu şi am spus că dacă îl susţine Băsescu e ceva de rău". Din acelasi motiv se presupune ca s-a opus tuturor proiectelor fostei guvernari: legea educatiei, a pensiilor, sanatatii, codul muncii, gazele de sist, regionalizare, constitutie etc. « Camaradul » Antonescu, desi n-o spune, a functionat exact in aceleasi coordonate, din "printip" tot ce venea de la Basescu era rau, iar de oful scaunului de la Cotroceni si al cartilor de vizita cu antet a fost si este in stare sa calce in picioare tara cu aur si locuitori cu tot. Intelegem acum mai bine ratiunea strimba pentru care cei doi au blocat ani de zile orice reforma initiata de guvernul Boc sau de Cotroceni, ca si falia sapata in societate.

Ajuns premier, habarnistul ros de ura a descoperit greua povara a realitatii si a dat-o la intors. Tot ce era rau a devenit digerabil. Din lasitate si prostie a gestionat mizerabil cazul Rosia Montana- de la declaratia uluitoare ca voteaza intr-un fel ca premier si in altul ca parlamentar, la justificarea ridicola ca i-a promis Dacianei un vot negativ, la ascunsul in nadragii parlamentului si pina la iresponsabilitatea unor afirmatii legate de despagubiri ( culminind cu ultima : « potrivit legilor actuale ar trebui sa dam avizul de Mediu »). Prins intre potentialul proces, promisiunile facute companiei, atacarile dure ale « colegului de servici » Ant