Adevărul e că nici nu ştii de ce să te îngrijorezi mai tare: că deschid ăştia Roşia Montană şi toate nenorocitele lor de ape reziduale vor ajunge până la urmă în Dunăre?, că România s-a mai îndatorat cu 1,5 miliarde de euro doar ca să plătească pensii şi salarii?, că mâine-poimâine va demara masacrul maidanezilor şi că România se va umple de ecologişti, Greenpeace şi Brigitte Bardot?, că azi începe şcoala, cu obişnuitele cheltuieli pentru fondul clasei, fondul şcolii, manuale, uniforme etc.?, că, Doamne fereşte!, ajungi la spital şi în cel mai bun caz obţii numai o jumătate de pat?, că marile proiecte ale oraşului nu ies cum trebuie (vezi sutele de cabluri încă spânzurate de stâlpi, fântâna albastră sau micro-debarcaderul)?, că politicienii care ne reprezintă în Capitală, dar şi cei care conduc comunitatea din birourile Palatului Administrativ au alte preocupări decât să tragă municipiul şi judeţul înainte?, că şomajul la nivel local este menţinut cu succes deasupra mediei naţionale?, că anul viitor iarăşi vor fi alegeri (europarlamentare, în iunie, prezidenţiale în toamnă) din care, ca de obicei, Brăila nu se alege cu nimic?
Ori poate să lăsăm stresul în grija altora şi să ne bucurăm de jumătatea plină a paharului. Putem conta pentru asta pe Festivalul "Zile şi nopţi de teatru la Brăila", care va începe peste două săptămâni. Sau, dacă tot stăm bine la şomaj şi prost la nivelul salariilor, să luăm în considerare deschiderea totală a pieţei muncii pentru români în toate ţările Uniunii Europene, de la 1 ianuarie. Eventual putem să ne facem iluzii şi să credem în promisiunea ministrului marilor proiecte, binecunoscutul Dan Şova, că în 2016 toată documentaţia podului peste Dunăre va fi gata (ce dacă atunci vor fi iarăşi alegeri parlamentare, iar USL va iubi şi mai abitir Brăila decât o face de anul trecut încoace?).
Ar fi bine să putem face doa
