TRADITIONAL Cãisorii, farfuriile zburãtoare, masinele colorate, dar si grãtarele sfârâind de atâta povarã de fripturi si mititei – toate si-au cam asteptat degeaba musterii sâmbãtã, la Husi, pentru cã vremea mofturoasã, cu nori gri si ploaie pânã spre amiazã, i-a tinut pe multi dintre amatorii de bâlci în case. Pe unii însã nici ploaia nu i-a împiedicat sã vadã iarmarocul cel zgomotos si chiar dacã au fost nevoiti sã frãmânte noroiul, tot s-au dus sã vadã…noutãtile.

Numai cã, în bâlciul anual de la Husi, nimic deosebit în acest an! Poate doar vremea capricioasã a fãcut ca imaginea acestui eveniment local, asteptat mai cu seamã de copii, sã fie alta: în locul iuresului si al agitatiei generale, ce se instala în marginea “orasului dintre vii”, dis-de-dimineatã, doar câtiva curajosi, cu umbrele în mâini, s-au încumetat sã iasã din casã. Pe jos, glod, pe sus, ploaie mocãneascã! Proprietarii masinãriilor colorate se uitau deznãdãjduiti spre intrarea în bâlci, iar unii dintre ei, ca sã se trateze de supãrarea unei zile neprofitabile, începeau sã danseze pe lângã masinute si cãisori, ori ca sã se încãlzeascã ori în ciuda ploii. Doar în jurul tarabelor cu fripturi si mititei se constatã mai multã viatã! Mirosurile felurite, date de carnea rumenitã pe grãtare, îmbiau pofticiosii pentru care parcã nu mai conta cã vânzãtoarele s-au cam murdãrit pe mâini ori pe sorturi. Dacã pofta era mare…

Bâlciul, întotdeauna la Husi, pe 14 septembrie

Spre amiazã, pe când ploaia s-a domolit, iar locul i-a fost luat de un frig subtire, bâlciul pare cã a mai prins putinã viatã. Muzica a început sã gâlgâie mai strasnic din difuzoarele imense, iar vânzãtorii de sosete, de baloane, iconite, tablouri, scaune, vatã de zahãr, blãnãrii, oale de lut, gogosi sau tuciuri au prins a-si striga marfa cu mai multã nãdejde. Cumpãrãtorii însã… asa si asa! Privitul era de bazã, apoi, du