Pentru că este week-end știu că multe dintre gospodine profită de timpul liber pentru a găti câte ceva bun, fie pentru ziua de duminică, fie pentru zilele următoare. Am revenit din viitor în trecut și evident am avut astăzi ceva treabă pe la bucătărie. Cele două săptămâni petrecute în Japonia nu mi-au permis, din lipsă de timp, să învăț secretele bucătăriei japoneze, dar încă de la plecare mi-am propus să mănânc doar în stil japonez și așa s-a și întâmplat. În fiecare zi am gustat ceva nou, ceva care să-mi fericească atât papilele gustative, cât și sufletul. Probabil că m-am îngrășat vreo două kilograme, doar pentru faptul că am mâncat prea mult seara și mâncărurile sunt în general dulci, dar cu siguranță ele nu îngrașă, pentru că rata de obezitate la japonezi este sub 10 procente. Ca turist, după ce alergi prin diverse locuri cu tot felul de trenuri și autobuze trebuie să și mănânci și ai de ales dintre mai multe variante. În medie se pot cheltui pe meniuri, minim cam 3000 de yeni pe zi, însemnând cam 30 de dolari. Cel mai ieftin poți alege mâncarea preparată din supermarket și cel mai scump te costă o cină. La supermarket poți găsi variante sățioase de până la 1000 de yeni, dar cina te costă mai mereu peste 1200 de yeni. În principiu mâncarea japoneză se bazează pe variante de pește și fructe de mare, combinate cu orez, paste din cele mai fine, tofu, icre roșii de somon, alge verzi sau brune, mozuka, zeama de supă în care se pun combinații de legume întregi cu ceapa verde tăiată mărunt pe deasupra (ciupercuțe, gingko, cartofi asiatici, bame, fasole verde, mazăre, salata verde etc.) și neapărat trebuie să știi să le mănînci cu bețișoare, pentru că furculițele nu prea există și lingurele nici atât. Dacă vrei să sorbi zeama, o bei pur și simplu din bol. Sushi pe pat de orez, învelite sau nu în alge verzi, reprezintă meniul tradițional. Fructele de mare și tonul se con