Aşadar, multe şi felurite sînt chipurile tranziţiei moldoveneşti, stimaţi ascultători. S-ar putea scrie nişte interesante romane minimaliste despre politicianul traseist, despre precupeaţa mincinoasă şi şoferul bădărănos din microbuz. Dar astăzi o să vorbesc despre un personaj aparte al tranziţiei noastre. E rău-platnicul cu maşină!
Din capul locului se impune o distincţie. Una e rău-platnicul sărman, care nu prea are bani de mîncare, şi alte e rău-platnicul cu maşină. Iar automobilele unor rău-platnici sînt de multe ori de-a dreptul impresionante.
Deunăzi, SA Apă-Canal ne-a comunicat că executorii judecătoreşti au sechestrat o maşină a unui cetăţean care avea o datorie de 8500 de lei. Peste cîteva zile rău-platnicul a plătit datoria. De ce nu a făcut-o pînă atunci? Şi s-ar fi grăbit el să achite datoria dacă nu apărea riscul să piardă maşina? Un alt rău-platnic are la dispoziţie 10 zile dacă doreşte ca Apă-Canal să nu-i scoată maşina la licitaţie.
Fireşte, putem admite că viaţa acestor rău-platnici e plină de griji. Însă putem să presupunem şi faptul că situaţia lor nu e disperată de vreme ce au maşini. Eu unul nu înţeleg cum poţi să ai o maşină, care îţi înghite suficiente parale, şi să nu plăteşti facturile. Păi, dacă eşti sărman, dacă nu-ţi ajung bani de facturi, de ce mai iroseşti leii pentru automobil? Eu, în locul lor, aş vinde maşina ca să am ce mînca şi cu ce să achit facturile. Aşa mi se pare că ar fi logic. Dar se pare că oamenii aceştia gîndesc altfel.
Oamenii vor să aibă maşini, să se deplaseze confortabil prin ţară, iar facturile pot să aştepte, fie că au sau nu au ei bani. În ambele cazuri însă ei găsesc bani pentru maşini. În această privinţă sînt descurcăreţi şi ingenioşi. Păcat că ingeniozitatea lor are nişte limite bine stabilite...
