Faptul că perioada „banilor ieftini”, creaţi de tiparniţa marilor bănci centrale, în special de Rezerva Federală americană, se apropie de sfârşit, creează o presiune constantă asupra monedelor considerate „riscante”, categorie în care intră şi leul. Investitorii au început de câteva luni să îşi majoreze plasamentele în obligaţiunile emise de Trezoreria SUA, în condiţiile în care se aşteaptă ca Fed să reducă, cu 10 până la 20 miliarde dolari, sumele pe care le injectează în economia SUA, care se ridică în prezent la 80 miliarde dolari lunar, măsură care va „scumpi” moneda americană. Pe acest fond, cursul euro a urcat de la 4,4653 lei, la începutul săptămânii, la 4,4847 lei, în şedinţa de joi, medie care reprezenta maximul ultimelor 11 săptămâni, iar cotaţiile au atins un vârf de 4,4850 lei. Finalul săptămânii a adus o scădere uşoară a euro, BNR anunţând un curs de 4,4771 lei. Şedinţa de vineri s-a deschis în jurul pragului de 4,48 lei, faţă de 4,4850 lei la închiderea de joi. Volumele reduse de tranzacţionare şi lipsa unor ordine de cumpărare de valută au permis leului să se aprecieze, cotaţiile de la închidere coborând la 4,47 – 4,4730 lei, după ce a fost atins un minim de 4,4650 lei. Pentru perioada rămasă până la finalul anului este de aşteptat ca, în ciuda datelor economice pozitive pe care le va înregistra România în acest an, precum creşterea PIB şi scăderea inflaţiei, leul să cunoască o evoluţie negativă, cauzată în principal de factorii externi. De altfel, evoluţia economică pozitivă a permis Trezoreriei să atragă, de pe pieţele internaţionale, peste 1,5 miliarde euro, printr-o emisiune de obligaţiuni denominate în euro cu scadenţa la şapte ani, valoarea subscripţiilor fiind de 6,2 miliarde de euro. Presiunea pe leu se va datora şi faptului că, aşa cum arată declaraţiile oficialilor BNR, va continua procesul de scăderea a dobânzii de politică monetară, care se