În seara, în noaptea asta cel mai important lucru care s-a întîmplat în Bucureşti a fost mitingul anti-Roşia Montană. Ceea ce nu s-ar zice, dacă te uiţi la anumite televiziuni. Or măcar ca ştire utilitară televiziunile care n-au dat decît cu linguriţa imagini de la miting ar fi trebui să anunţe că două artere ale Capitalei sînt blocate în centru de protestatari. Dacă te faci, ca jurnalist, că un anumit lucru de interes public nu există sau încerci să-i minimalizezi amploarea, dai cu mucii în ea de meserie. Să zicem că nu-ţi place ştirea asta, nu discut încă din ce motive. Mai întîi o oferi publicului, ca informaţie sub formă de ştire, de reportaj, de transmisiune în direct şi apoi o comentezi cum te taie capul. Dar nu te faci că plouă, fiindcă lumea tot află: de la concurenţă, de pe net, de pe mobil sau din gură în gură. Şi după ce-o află din alte surse, te ia la tocat, pe sfînta dreptate. Tu de ce n-ai dat ştirea sau de ce ai încercat s-o strecori printre altele? După care încep alte întrebări, mai nasoale: N-a vrut mogulul?! Te-a cumpărat Puterea?!! Te-ai vîndut Corporaţiei ?!!! Unii cred sau doar spun că cei care protestează la Universitate ar fi nişte hipsteri. E un punct de vedere, dar lasă-mă să-i văd eu, cu ochii mei, pe ăştia 10 000 de oameni. Nu-mi spune că dacă ai zis tu că-s hipsteri obligaţia mea e să te cred pe nevăzute. Asta te învaţă şi cel mai tîmpit manual de jurnalism, iar dacă ai învăţat meseria la locul de muncă, te-au bătut la cap cu ea ăia trecuţi prin meserie. Dacă ratezi o ştire, nu-ţi cere nimeni gîtul. Dar dacă eviţi o ştire sau vrei să-i scazi tu importanţa, că nu-ţi place, lumea nu te iartă! Adică nu te mai crede. Păi, o să spui, politicienii mint, oamenii de afaceri mint, ce mai contează o minciună prin omisiune sau prin diminuare? Contează, bre, că dacă ăla care stă cu ochii la tine se prinde că umbli să-l păcăleşti, nu se ma